- Cristian Hostiuc, director-editorial, ZF: Din 900 de mii de companii, cam câte sunt în România, primele o mie de companii au 50% din cifra de afaceri totală din economie. Restul de 899 de mii de companii au ceea ce mai rămâne.
- Economia stagnează, consumul încetinește, iar salariile reale cresc sub inflație.
- Indicatorul de sentiment economic rămâne pozitiv și arată un potențial de redresare în a doua jumătate a anului.
Economia României stagnează în primul trimestru al anului 2025, după o creștere slabă de doar 2,1% în 2024 și marchează al treilea an consecutiv sub potențialul estimat de 3,5–4%. Consumul privat încetinește semnificativ: încrederea consumatorilor scade cu 8% față de aceeași perioadă a anului precedent, vânzările din retail încetinesc, iar salariile reale cresc sub rata inflației.
Cu toate acestea, indicatorul de sentiment economic rămâne în teritoriu pozitiv în primele cinci luni ale anului și indică un potențial de redresare în a doua jumătate a lui 2025, dacă mediul global se stabilește și obstacolele interne se reduc.
Într-un context marcat de inflație moderată, investiții temperate și consum fluctuativ, economia reală a României este susținută de câțiva piloni importanți: energie, retail, auto și IT, potrivit Anuarului ZF 2025 – Cei mai mari jucători din economie.
Ce spune Cristian Hostiuc, director-editorial, ZF?
„Cred că mai degrabă noi ne îndreptăm către o economie polarizată. Dintr-o anumită perspectivă, este bine, pentru că știm care sunt cele mai mari companii din România, din ce sectoare, dar, dintr-o perspectivă a economiei în ansamblu, nu este bine. Poate am fi vrut ca primele companii să dețină mai puțin și să avem mult mai multe companii mijlocii. Problema economiei românești este că nu prea are companii mijlocii. Și de ce companiile mijlocii sunt companii antreprenoriale românești? Noi suntem la extreme, adică, avem companii mari, unde marea majoritate sunt multinaționale, la care se adaug câteva grupuri de companii antreprenoriale românești și companiile de stat, iar, la polul opus avem enorm, enorm de multe companii mici și mijlocii. Din 900 de mii de companii, cam câte sunt în România, primele o mie de companii au 50% din cifra de afaceri totală din economie. Restul de 899 de mii de companii au ceea ce mai rămâne. Noi suntem, mai degrabă, ne ducem către un model american sau chiar sud-american, în care avem companii mari și foarte mari, fără companii mijlocii, sau un număr foarte redus de companii mijlocii și foarte, foarte multe companii mici, care, în momentul în care vine o criză, nu prea au pe ce să se susțină.
Bun, aici nu ai ce să faci, pentru că au fost companii românești care au pornit din România și s-au dus în străinătate, cum este UiPath sau BitDefender. Aici este bine totuși că există companiile mari multinaționale. Este foarte, foarte greu să fii o companie românească de tehnologie și să te bați cu giganți. Poate la noi este AROBS de la Cluj, care stă pe picioare, dar la fel, este o companie mijlocie spre o companie mare, dar ea nu se poate bate cu Microsoft, IBM, Oracle, nu, sub nicio formă. Asta este modelul. De altfel, toată lumea, cu excepția Chinei, nu reușește să se bată cu marile companii americane”, spune el.