- 1 din 4 firme e considerată „zombie”.
- 160.000 firme sunt în dificultate în T1/2025.
- IMM-urile din comerț, transport, servicii sunt cele mai afectate.
- În 2024, sunt dizolvate 46.205 de firme, un record post-criză.
- Firmele au datorii de peste 2,5 mld. euro, doar cele în insolvente.
- Față de 2023, plățile refuzate cresc cu 30%.
- 37% dintre firmele în insolvență, sunt active de peste 10 ani.
Invazia companiilor zombie lovește economia României. O firmă din patru este acum în zona roșie. Adică funcționează doar pe hârtie, dar trage în jos lanțuri întregi de business. Iar cifrele sunt mai rele decât par: peste 160.000 de companii sunt în dificultate, 46.000 s-au dizolvat anul trecut, cel mai mare număr de după criza din 2008, iar numărul radierilor și al insolvențelor explodează.
Tot mai multe IMM-uri, în special din comerț, transporturi și servicii, operează la limita de avarie. Unele nu-și mai pot plăti furnizorii, salariile sau datoriile. Altele devin invizibile pentru sistem, dar continuă să contamineze economia. E un peisaj care arată mai mult a recesiune tăcută decât a revenire. Ce urmează?
Ce spune Loredana Mihăilă, consultant fiscal și vicepreședintele Federației pentru Inovare și Competitivitate Sustenabilă în IMM-uri, pentru Aleph Business?
Ce factori contribuie la instabilitatea financiară a companiilor din România?
„În instabilitatea asta financiară, noi suntem într-o buclă, aș putea spune. Instabilitatea financiară a firmelor din România a început odată cu criza sanitară din anul 2020 și cu mecanismul acelor crize, policrize, microcrize și intervenția statului pentru a susține viabilitatea firmelor. Această instabilitate financiară a continuat imediat după încetarea stării de alertă în anul 2022. Vorbesc din perspectiva unui antreprenor în zona de fiscalitate, din perspectiva reprezentării IMM-urilor în dialogul social, și pot spune că anii 2022, 2023 și 2024 au fost ani de impredictibilitate fiscală maximă, care au adus în piață elemente de cost inflaționist preluat de companii în costurile operaționale, dar neacoperite de piață prin preț. Pentru că nu întotdeauna piața, sau în general, piața nu ține cont de costuri.
Piața înseamnă preț – intersecția dintre cerere și ofertă. Am avut o rată a inflației maximă în anul 2022, când au început să fie aruncate în piață primele măsuri fiscale cu caracter inflaționist. Au fost perioade de instabilitate în ceea ce privește gândirea strategiilor de către companii, pentru că în 2022 și 2023, la nivel instituțional, companiile au fost guvernate de incertitudini legate de creșterea taxelor, care au durat timp de șase luni, începând, de obicei, în iunie și finalizate printr-o ordonanță de urgență devastatoare la finalul anului. Am avut o rată a inflației de 13% în decembrie 2023 și de 10% în 2024. Se pare că această rată a scăzut odată ce s-a temperat mecanismul majorărilor de taxe în 2024, fiind an electoral. Toate aceste cauze de impredictibilitate fiscală, în contextul general al economiei României, al Uniunii Europene și al economiei globale, au influențat negativ piața și au dus la apariția acestor instabilități financiare, în special pentru IMM-uri. Pe de altă parte, această impredictibilitate fiscală a afectat grav și companiile mari. Introducerea, peste noapte, a impozitului minim pe cifra de afaceri a descurajat total investițiile companiilor mari și ale investitorilor străini.
Tot peste noapte a fost introdus un sistem de impozite suplimentare pentru sistemul bancar și pentru sectorul petrol și gaze. Acestea sunt, din nou, elemente inflaționiste aruncate în piață ca și costuri fiscale, care nu au fost absorbite prin prețul de piață. Lipsa unui cadru care să creeze contextul și bazele unei educații financiare pentru antreprenori și viitorii antreprenori este evidentă. În acest moment, în România, educația financiară este sarcina exclusivă a societății civile. Societatea civilă este cea care, în prezent, organizează workshopuri, programe în școli și în facultăți pentru a disemina elementele de bază ale fiscalității antreprenoriale și ale educației financiare”, spune ea.
Cum ar trebui să intervină statul pentru a nu mai exista instabilitate financiară?
„Pornind de la afirmația mea și a tuturor celor care suntem activi în zona operativă a IMM-urilor, în special a IMM-urilor, pentru că în cazul companiilor mari există sisteme bine implementate și gândite, consider că statul ar trebui să aloce timp, răbdare și strategie. Avem nevoie de un om cu viziune pe termen lung, care să înceapă implementarea noțiunilor de educație financiară încă din școala primară. Aceasta ar fi o strategie pe termen lung, o strategie de țară, pe care nu putem decât să ne-o dorim. În ceea ce privește măsurile imediate pe care le poate lua statul, acestea ar trebui să vizeze, în primul rând, verificarea și consolidarea sistemului de guvernanță și acordarea creditelor. Fără stabilitate și fără o analiză funcțională a companiilor, accesul foarte facil la credite și la înlesnirile la plată – oferite de statul român în perioada pandemiei – au făcut ca mulți antreprenori să confunde statul cu băncile. Este nevoie de o gestionare mult mai corectă și transparentă a finanțărilor nerambursabile și a accesării fondurilor europene, precum și de o distribuire a acestora în zonele de creștere economică.
Este nevoie de predictibilitate în ceea ce privește legislația economică și fiscală, astfel încât companiile mici să se poată concentra pe strategii de creștere și pe identificarea de noi piețe. Pentru că, până la urmă, acest mecanism al firmelor zombie are și o cauză complementară. Toată această agitație, impredictibilitate și lipsă de educație financiară duce la lipsă de focus și de concentrare pe durata de viață a fiecărui business, a fiecărei afaceri. Lipsa de focus, lipsa de inovare în tehnologie și de identificare a noilor piețe sunt cele care duc la apariția firmelor zombie – firme care supraviețuiesc de la o zi la alta, care generează blocaje pe lanțurile de aprovizionare din punct de vedere al plăților și care, cred eu, generează și în sistemul bancar un deranj semnificativ.
Este nevoie de o procedură a insolvenței mult mai suplă, de o procedură a concordatului preventiv mult mai mediatizată și implementată. Sunt multe mecanisme pe care statul ar putea să le activeze, astfel încât să susțină IMM-urile în direcția inovării, a dezvoltării de noi tehnologii, a identificării de noi piețe – prin canalizarea efortului antreprenorial din România către o creștere economică reală. Stabilitatea, din punct de vedere al taxelor, este primordială, pentru că acesta este primul element care introduce elemente inflaționiste în piață – elemente care nu sunt absorbite prin mecanismele naturale ale cererii și ofertei”, adaugă ea.