- Paul Higgins, investitor și antreprenor: 85% dintre companiile centenare își schimbă complet portofoliul.
- Paul Higgins, investitor și antreprenor: Visa procesează +200 mld. tranzacții/an, fără control centralizat.
- Paul Higgins, investitor și antreprenor: W.L. Gore își limitează facilitățile la 200 angajați pentru agilitate.
Cum construim companii care rezistă generații?
Într-o lume dominată de gândirea mecanicistă, organigrame rigide, KPI-uri la milimetru și control centralizat, un nou model de business prinde rădăcini: compania ca sistem viu.
Paul Higgins, investitor și antreprenor, se inspiră din natura unui stejar care se adaptează, regenerează și rămâne el însuși timp de 250 de ani. Acest model propune o schimbare profundă: nu construim pentru control, ci pentru continuitate.
Companiile care durează nu sunt cele care rezistă schimbării, ci cele care știu să schimbe tot, fără să-și piardă identitatea, mai scrie Paul Higgins pe Substack.
Paul Higgins, investitor: Păstrează modelul, schimbă restul
Companiile longevive, inclusiv unele cu peste 200 ani de istorie, au un lucru în comun: au schimbat totul despre „ce” fac, dar nu și despre „cine” sunt. Identitatea unei companii vii este autopoietică, adică se recreează constant, precum corpul uman care își schimbă toate celulele, dar rămâne același „tu”.
Exemplu: Un business de familie poate schimba industria, produsul sau piețele, dar păstrează:
- valorile fondatoare,
- principiile de decizie,
- modul în care tratează oamenii.
Această consistență internă, în mijlocul unei lumi în continuă schimbare, este esența durabilității.
Companiile de tip „stejar” nu opun rezistență noilor vremuri, ci le întâmpină, fără a-și compromite fibra internă.
Paul Higgins, investitor: Proiectează rețele, nu ierarhii
Majoritatea organizațiilor sunt construite ca piramide: deciziile vin de sus, datele urcă greu, iar adaptarea e lentă. În natură, însă, supraviețuirea vine din rețele.
Visa devine cea mai mare rețea de plăți din lume, nu prin centralizare, ci prin descentralizare:
- fiecare bancă membră operează autonom,
- dar este conectată prin scop și reguli comune.
Așa cum miceliul conectează copacii sub pământ într-o pădure și creează un sistem care se hrănește, se avertizează și se susține reciproc, la fel și companiile de tip rețea permit:
- decizii rapide la marginea organizației,
- distribuirea inteligenței și a resurselor,
- adaptare locală cu viziune globală.
Pentru afaceri de familie, asta înseamnă mai puțin control din partea fondatorului și mai multă încredere în capacitatea celor de pe teren de a răspunde inteligent provocărilor, spune Paul Higgins în concluzia postării.