- Sergiu Savu, manager, Crama Pivnița Savu: În momentul în care statul român adaugă noi taxe și birocratie, dar nu ne oferă, în schimb, infrastructură, promovare sau măcar o voce în procesul decizional, competitivitatea scade dramatic.
- Din 1 august, vinul liniștit, cidrul și hidromelul devin accizate, iar TVA-ul crește la 21%.
- Producătorii avertizează că măsurile vor adânci dificultățile industriei vitivinicole, într-un an cu scădere de producție și consum.
Din 1 august, vinul liniștit, cidrul și hidromelul devin accizate în România, iar TVA-ul crește de la 19% la 21%.
„Acciza nu e mare, dar cu TVA-ul, vinul s-ar putea scumpi cu 4-5%”, spune Marcel Vulpoi, vicepreședinte UNPR.
Într-un an cu o scădere de aproape 20% a producției și peste 11% a consumului, producătorii avertizează că aceste măsuri vor agrava problemele industriei vitivinicole.
Ce spune Sergiu Savu, manager, Crama Pivnița Savu?
Cel puțin din postura unui mic producător independent, așa cum suntem noi, pot spune că aceste măsuri ne afectează profund.
Nu e vorba doar de procente sau sume de bani în plus, ci de o lovitură dată direct sustenabilității micilor crame din România, la fel cum suntem noi. Am încercat și încercăm în continuare să menținem prețurile constante tocmai pentru a transfera aceste costuri către consumator. Deocamdată.
Pentru că încă avem pe stoc inputuri cumpărate la prețurile în care TVA-ul este tot cel actual. Iar, începând din iarnă, cel mai probabil va trebui să scumpim într-adevăr până la 5% prețul vinului. Nu din dorință, ci din necesitate.
Iar efectele se vor vedea pe termen lung, pentru că vinul românesc va pierde din competitivitate rapid. Se aplică taxe în plus pe un produs care oricum vine cu marje destul de mici și o muncă imensă în spate, fără să ofere nicio formă de sprijin real sau de diferențiere pentru producătorii mici, ca și cum ai taxa dublu un atlet care deja aleargă pe o distanță scurtă.
Noi deja concurăm cu vinurile din Spania, Italia, Republica Moldova sau Emisfera Sudică (Chile). Toate având costuri de producție mai mici sau un sprijin din partea statului mai bine gândit. În momentul în care statul român adaugă noi taxe și birocratie, dar nu ne oferă, în schimb, infrastructură, promovare sau măcar o voce în procesul decizional, competitivitatea scade dramatic.
Pe piața internă, consumatorii vor migra spre produse mai ieftine. Asta e clar. Poate chiar vinuri importate. În timp ce micile crame românești care pun accent pe calitate și identitate locală vor să promoveze terroir-ul, vor fi tot mai greu de susținut. Atunci stăm să ne întrebăm retoric cu ce ne ajută pe noi, micii producători de vinuri din România, faptul că vom plăti taxe în plus. Vom fi mai vizibili, vom avea acces la mai multe piețe, vom fi sprijiniți sau vom fi promovați mai bine?
Din păcate, istoria ne arată că nu s-a întâmplat asta până acum și, cel mai probabil, nu o să se întâmple nici în continuare. Plătim mai mult, contăm la fel de puțin din punctul meu de vedere. Chiar și vinul românesc de calitate nu poate fi tratat ca o marfă generică.
Este o expresie, un terroir al unei culturi, în cazul nostru al unei familii care lucrează 35-36 de zile pe an. Propriu-zis, să spunem această poveste, să o ducem mai departe, ni se pun piedici. Ceea ce este foarte, foarte trist”, spune el.