- În suburbia Oosterwold din Olanda, fiecare locuitor dedică 50% din teren agriculturii urbane, lucru considerat un model sustenabil. În România, grădinile gospodăriilor rurale rămân văzute ca agricultură de subzistență, deși au potențial economic.
- Cu cea mai mare producție de prune din UE și locuri fruntașe la mere, roșii și castraveți, România încă importă masiv produse similare, inclusiv din Olanda, din cauza lipsei de competitivitate și tehnologizare.
- România, deși cu 13,9 milioane de hectare agricole, generează doar 1,79 miliarde euro valoare adăugată, comparativ cu Olanda, care atinge 12,4 miliarde euro cu doar 1,1 milioane hectare.
Agricultura reprezintă un pilon esențial pentru economia globală, iar exemplele din România și Olanda evidențiază abordări diferite ale sustenabilității și productivității.
În timp ce România impresionează prin suprafețe agricole vaste și diversitate naturală, Olanda excelează în utilizarea tehnologiei și a spațiilor reduse pentru a genera valoare adăugată. Cum putem învăța din experiențele fiecărei țări pentru a îmbunătăți performanța agricolă?
Agricultura în România înseamnă tradiție și potențial neexploatat
România se află pe locul șase în Uniunea Europeană ca suprafață agricolă, însă valoarea adăugată generată de sectorul agricol este semnificativ mai mică decât în țări precum Olanda. Deși 31% dintre fermele UE sunt românești, acestea sunt în mare parte mici, iar producția se axează pe autoconsum.
Gospodăriile rurale din România cultivă legume și fructe pentru nevoile proprii, dar eticheta de „agricultură de subzistență” descurajează percepția publicului față de potențialul real al acestui model. Cu toate acestea, inițiative precum grădinile comunitare și susținerea producătorilor locali pot schimba această mentalitate.
România ocupă locul trei în UE la suprafața cultivată cu mere și roșii, dar depinde în proporție de 40% de importuri pentru a satisface cererea internă de fructe.
Ce lecție învățăm de la olandezi?
Olanda demonstrează că dimensiunea terenului agricol nu limitează performanța.
Prin utilizarea intensivă a tehnologiei, fermele olandeze generează o valoare adăugată enormă, și fac din Olanda un lider global al exporturilor agricole. Grădinile urbane, cum este proiectul Oosterwold, promovează sustenabilitatea și implicarea comunitară, ce obligă cetățenii să dedice 50% din proprietățile lor agriculturii.
În acest context, grădinăritul devine nu doar un hobby, ci și o metodă educațională. Copiii olandezi învață încă de mici să cultive legume, un model ce ar putea fi replicat și în România.
Deși Olanda are doar 1,1 milioane de hectare agricole, generează o valoare adăugată de 12,4 miliarde de euro în industria alimentară, comparativ cu 1,79 miliarde de euro în România, ce are 13,9 milioane de hectare.
Pentru a-și atinge potențialul, România trebuie să îmbunătățească:
- Tehnologiile agricole: Investițiile în sere moderne și echipamente eficiente pot crește productivitatea.
- Educația agricolă: Grădinăritul ar putea deveni parte din programele școlare, încurajând sustenabilitatea.
- Sprijinirea inițiativelor locale: Proiectele precum grădinile urbane din Oradea sau București pot revitaliza agricultura periurbană.
Dacă adoptă aceste măsuri, România ar putea transforma subzistența într-un model de agricultură sustenabilă, după exemplul Olandei.