- România are 0,73 CP/1.000 ha, cea mai mică rată din UE.
- Elveția atinge 7,1 CP/1.000 ha, Olanda 4,1 CP/1.000 ha.
- România îmbunătățește ușor nivelul față de 1991.
- Fondurile UE nu reușesc să modernizeze toate fermele.
- Marile ferme investesc, micile ferme rămân în urmă.
- Peste 2,9 milioane de ferme mici sunt slab mecanizate.
România rămâne pe ultimul loc în Uniunea Europeană la capitolul mecanizare agricolă, cu doar 0,73 cai-putere la mia de hectare, arată o analiză recentă. Spre comparație, Elveția are de zece ori mai mult, iar Olanda aproape de șase ori. Deși față de 1991 există o ușoară îmbunătățire, decalajul uriaș față de Vest persistă. În realitate, marile exploatații performează, dar milioanele de ferme mici trag sectorul agricol înapoi, în ciuda fondurilor europene investite în modernizare.
Ce spune Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români, pentru Aleph Business?
De ce credeți că micile exploatații nu reușesc să se modernizeze, chiar și cu fonduri europene disponibile? Și cum afectează lipsa mecanizării productivitatea unei ferme mici?
„Există, într-adevăr, o competiție pe câștigarea randamentelor și a producțiilor, care nu poate să fie câștigată decât prin dotări tehnologice și modele de afaceri extrem de bine puse la punct. Problema fermelor mici, care în Europa înseamnă ceva, în România înseamnă altceva, și aici deschid o paranteză și spun că numărul fermelor, fermierilor în România este extrem de mare în statistici, prin faptul că pământul este foarte fărâmițat, este neconsolidat, competiția asta dată pentru câștigarea competitivității prin achiziție de tehnologie este pierdută de fermele mici în România. Ele chiar prin achizițiile pe care le-au făcut de-a lungul perioadei în care România beneficia de fonduri din politica agricolă comună, nu reușesc cel puțin cele din cultură mare să aibă capacitatea de a atinge niște parametrii de performanță ca să aibă sustenabilitate.
În toată Europa vedem un proces în care se consolidează fermele de cultură mare, asta înseamnă că se creează fie cooperative acolo unde există o structură foarte distribuită a terenurilor agricole și a tehnologiilor la dispoziție și se consolidează fermele mari comerciale existente prin achiziția de noi suprafețe și, evident, corespondent utilaje și tehnologie. România are, într-adevăr, a avut o creștere la nivelul numărului de utilaje achiziționate, figurează în statistici cu aproape 250.000 de tractoare la nivelul anului 2024, cu peste 550.000 de utilaje agricole, dar la nivelul puterii acestor utilaje raportat la suprafață este o putere foarte mică. Asta înseamnă că, din punct de vedere al capacității de a atinge performanțe de ranament și producție, lucrurile nu stau deloc bine”, spune el.
„Fermele mari consolidate, comerciale, trebuie să beneficieze de modele economice adecvate, astfel încât să poată șă își gestioneze provocările pe care acum le vedem fie de preț, adică această problemă cu care se confruntă fermierii raportat la costurile pe care le au și modul în care își valorifică producția, fie de schimbări climatice și de mediu și vedem problemele catastrofice din ultimii ani care au afectat agricultura.
Prin urmare, într-adevăr, fermele mari sunt capabile să își gestioneze, prin tehnologii achiziționate și modele economice, puterea de a rezista în această perioadă. Fermele mici trebuie să se consolideze, fie prin cooperativizare, federalizare, pentru a exploata suprafețe mai mari cu utilajele de care dispun, și dispun de utilaje dacă le-ar pune împreună, fie să creeze mai multă valoare adăugată pe lanțul valoric, astfel încât să crească randamentul pe care îl numim noi în cultură mare, valoare adăugată brută pe hectar, astfel încât fermele să devină sustenabile”, adaugă el.
Cum se reflectă acest decalaj de mecanizare în prețurile sau calitatea produselor agricole locale?
„Costurile directe pe hectar în România, raportat la valoarea obținută, sunt procentual mult mai mari decât în vestul Europei. Asta este măsura acestui decalaj de mecanizare. Adică avem costuri pe hectar, în cultură mare mă refer, la nivel de 3.000-4.000-5.000 de euro, peste 1.000 de euro în funcție de cultura care e în discuție, și o productivitate, un randament de 4-5 tone la hectar atunci când avem o situație climatică foarte bună. Nu vorbesc de porumb, ceea ce vedem acum în imagini, în care avem în vest producții de 9, 10, 11, 12 tone la hectar. Și în România de 5-6 tone medie la hectar, în fermele competitive. Din cauza condițiilor climatice, porumbul necesită multă apă, ceea ce înseamnă costuri directe și indirecte mari pe hectar, productivitate mică, randament mic, și asta generează într-adevăr o problemă de decalaj.
Fermele mari utilizează tehnologii avansate, care consumă mai puțin, au posibilitatea asta de a reduce posturile de exploatare, astfel încât, evident, randamentele și profitabilitatea este mai mare, posibilitatea de a investi ulterior în alte tehnologii e mai mare. Semnalez aici un alt decalaj extrem de important de care trebuie să ținem seama și cred că devine el mai important decât decalajul rezultat din mecanizare. Și anume, mă refer la decalajul digital și mă refer și la decalajul dat de competențele economice ale celor care gestionează fermele. Deci două decalaje. La nivelul decalajului digital, România este, din păcate, pe ultimul loc în ce privește integrarea digitală în ferme. Și tehnologiile digitale în fermele din vest sunt în egală măsură importante cu tehnologiile agricole, cu utilajele agricole, pentru că ele reușesc, pe baza exploatării mai bune a utilajelor existente, să dea fermierilor posibilitatea de decizie să optimizeze”, continuă Ciolacu.
„Deci, România este, din păcate, pe ultimul loc la integrare digitală și aici vorbim de un alt tip de decalaj tehnologic pe care îl avem. Și încă o dată spun și de decalajul în ce privește competențele de pregătire economică. În România avem mai puțin de 12% tineri sub 40 de ani și dintre aceștia aproape 90% nu au studii economice în agricultură mă refer. Ce înseamnă asta? Înseamnă că dacă cumulăm decalajele în ce privește mecanizarea, deci dotare cu utilaje agricole, putere pe hectar la nivel național, dacă vedem decalajul digital, dacă luăm decalajul cunoștințelor economice, competențelor economice, e un cumul negativ. Dar există și un aspect pozitiv în toate lucrurile astea. România a reușit să aibă un proces accelerat de creare de ferme comerciale consolidate față de Vestul Europei care a avut tendința de a se raporta la o suprafață foarte mică a fermei medii în ce privește cultura mare. Deci am fost într-o tendință de consolidare a terenurilor agricole. Să nu uităm de unde am pornit.
Am pornit de la 1990 când totul a fost extrem de fărâmițat. Proprietatea reluată, distribuită, a dus la crearea a milioane de mici exploatații. Lucrul ăsta ne este favorabil. Tendința de consolidare a fermelor agricole raportat la suprafață exploatată față de Vestul Europei. Avem o dotare care prin disponibilitatea fondurilor europene de-a lungul anilor a dus în mâinele cazuri la o suprainvestiție pe anumite ferme. Adică s-a achiziționat poate mai mult în speranța că într-un viitor terenul pe care îl vor exploata e chiar mai mare, adică putere de utilaje mai mare pe anumite ferme. Eu mă refer la ferme comerciale de dimensiuni medii mari. Deci tendința este foarte bună chiar urmărind aceste decalaje. Iar statisticile sunt luate în raport cu un număr foarte mare de ferme agricole cu care România figurează în statisticile europene.
În realitate, România are aproape 800.000 de ferme, fermieri înregistrați în Registrele Agenției de Plăți și Intervenții în Agricultură, deci cei care aplică și primesc subvenții pe suprafață directă. Și toate aceste statistici trebuie privite cu responsabilitate, dar nu cu grijă și considerându-le dramatice. Avem, într-adevăr, decalaje, avem nevoie să beneficiem în continuare de investiții prin fondurile din Politica Agricolă Comună pentru dotarea fermelor cu utilaje agricole. Avem nevoie să ne reducem decalajele digitale prin programe naționale de investiții în tehnologii digitale care să permită utilajelor agricole și celorlalte dispozitive utilizate în agricultură să lucreze integrat. Avem nevoie de o creștere a competențelor în domeniul economic, pentru că agricultura nu mai este o experiență tradițională. Agricultura este o muncă foarte sofisticată care are nevoie de modele economice adecvate și dinamice. Prin urmare, toate lucrurile astea sunt necesare, le identificăm ca realizabile și e clar că o parte din efort în ce privește dotarea, investițiile trebuie să vină din partea României, bugetului național, ne așteptăm să vină din partea Uniunii Europene, chiar dacă pentru ciclul următor, 2027-2034, investițiile în achiziții de utilaje vor fi mult mai reduse datorită reducerii bugetului european în scopul industriei de apărare”, conchide el.